Shakespeare Quotes

vineri, 3 aprilie 2009

An other place...



Asa incepe....

De ceva timp am inceput sa observ anumite "lucruri". Ar fi fost mai corect daca le-as numi senzatii...de exemplu... mi-am format un obicei putin "ciudat"si anume cand ma plictisesc(asta daca deja am mai terminat o carte sau un desen) ma uit pe geam si privesc in gol. Pana aici nimic straniu,dar....brusc ma cuprinde un sentiment de nemultumire, neimplinire as putea spune(dar ciudat este ca nici eu nu stiu ce imi provoaca aceste trairi). Dar,...nu stiu daca ati avut sentimentul ca va detasati de tot ceea ce va inconjoara, si doar priviti prin sticla, dar in acelas timp nu treceti dincolo de ea si totusi nu sunteti nici de partea cealalta. In minte nu se contureaza nici un gand, asa as fi avut speranta ca totul e rezultatul gandirii mele "defecte"(cum zic unii). Abesnta absoluta de la realitatea cotidiana. Si de aici porneste neimplinirea, pt ca rezultatul acestui"chiul"este neintelegerea sentimentului ca nu apartin momentului si locuilui respectiv,de parca in secunda aceea ar fi trebuit sa fiu in alta parte.Un sentiment atat de profund si real(as putea spune).Poate ca intr-adevar locul meu nu e aici....dar unde?(nici un raspuns). Oare totul chiar se petrece in mintea mea??Pot spune ca singura parte buna a cestui lucru e faptul ca totul se petrece foarte repede maxim 2-3 minute. Multi oameni ai epocilor clasice au sustinut ideea ca omul are un scop si acela era gasirea armoniei, locului care te satsface pe deplin. Dar ma intreb cati sunt cei care chiar isi cauta locul in universul asta? Poaca ca multi l-au gasit...(desi ma indoiesc)....pt ca ltfel ar trebui sa fim inconjurati de oameni multumiti si binevoitori...ceea ce cu totii putem observa ca realitatea nu e deloc asa...trist. Stau si ma intreb voi gasi acel "an other place"?

Un comentariu:

  1. treaba asta cu uitatul in gol,cu nemultumire si neimplinirea e mult prea complexa.problema ta e ca te lasi prinsa si ai o atitudine foarte pesimista.termina cu filosofia asta ca nu ai 80 de ani,nu te mai detasa,ci implica-te,pt ca la un moment dat iti va parea rau ca nu ai profitat de timpul asta cand mai poti inca sa fii copil,sa faci ce-ti trece prin cap sub scuza varstei,sa te distrezi si sa-ti stea bine.cat despre locul nostru in univers,eu personal nu cred in concept,locul nostru este acolo unde sunt persoanele care tin la noi,pt care chiar contam,este locul unde ne simtim ca acasa,iar eu cred in puterea de adaptare a omului si cred ca nu trebuie decat putine incrediente ca sa ne simtim ca acasa,cum spunem:persoanele pt care chiar insemnam ceva (deci le numeri pe degete),cateva obiecte cu incarcatura emotionala,draperii grele,covoare groase si mult optimism si curaj!incearca sa zambesti mai des si sa te faci in primul rand tu pe tine fericita,abia apoi lasa-i pe altii!poop!

    RăspundețiȘtergere